"De-aicea, de pe patul de spital /Pe care ma gandesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din mazima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / sa nu ma mai ajunga nici o schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtativa de grija fratii mei / Paziti-va si inima si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei /Spitalul de urgenta implorandul.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / nu-i o alarma ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate".
Adrian Paunescu 31.10.2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu